Examenul care nu se termină niciodată
Salutare,
Sunt convinsă că şi tu ai un astfel de prieten.
Mircea e genul de om pe care poţi să-l suni la 3 dimineața ca să-ţi explice cea mai complicată teorie din meseria lui. Şi o face bine.
Ia fiecare element, îl prezintă, îţi spune ce rol are şi cum contează în puzzle. Pas cu pas până înțelegi.
Dar…
Dacă iei 2 oameni şi îi pui în faţa lui. E game over, deşi ar trebui să facă exact la fel.
E același proces, aceleași explicații, doar că nu mai e la telefon cu mine.
Cunoşti şi tu oameni care știu foarte bine ceea ce au de spus, dar în momentul în care încep să vorbească în fața altora parcă se transformă?
Vocea devine nesigură, corpul se încordează, par preocupați să nu greșească niciun cuvânt și în mod evident nu mai sunt naturali.
De-a lungul anilor, am întâlnit acest lucru de multe ori în sesiunile de coaching și la cursurile de public speaking. Și în mare parte din cazuri, problema era una mai subtilă, nu avea legătură cu structura sau conținutul discursului.
De multe ori problema este că oamenii urcă pe scenă cu senzația că sunt… la examen.
Examenul care nu se termină niciodată
Ani întregi ne-am obișnuit cu un anumit tip de context, că atunci când ieșim în față, cineva ne ascultă pentru a decide dacă suntem suficient de buni: profesorul, comisia sau examinatorul de la examenul, interviul sau evaluarea anuală.
Fără să ne dăm seama, acest tipar rămâne cu noi, iar când ajungem în fața unui public, creierul reacționează automat: Acum trebuie să demonstrez că merit să fiu aici.
Din acel moment, atenția nu mai este asupra oamenilor, ci asupra noastră:
Oare vor observa că am emoții? Dacă uit ceva? Dacă mă judecă?
Și exact atunci apare blocajul generat de mindsetul că suntem evaluați.
Momentul în care totul se schimbă
În practica de public speaking, acesta este unul dintre momentele pe care le iubesc.
Momentul în care cineva înțelege că public speaking-ul nu este o probă de examen.
Că nimeni din sală nu are un catalog, că oamenii nu vin să te evalueze… desigur, în afara cazului în care au fost invitați în juriul unui concurs de public speaking.
Că oamenii vin să te asculte pentru că speră că îi poți ajuta. Poate cu o idee. Poate cu o experiență. Poate cu o întrebare. Poate cu un mod diferit de a vedea lucrurile.
Iar în clipa în care această schimbare de perspectivă se produce, se schimbă și energia cu care vorbești. Pentru că nu mai încerci să demonstrezi și începi să contribui.
Stai liniștit, public speaking-ul nu este despre tine.
Știu că această afirmație poate părea ciudată.
Dar unul dintre cele mai mari paradoxuri ale public speaking-ului este că devii mai convingător exact în momentul în care încetezi să fii preocupat de tine.
Când atenția este îndreptată spre propria imagine, emoțiile cresc.
Când atenția este îndreptată spre oameni, apare conexiunea.
În loc să te întrebi Cum mă descurc?, începi să te întrebi Cu ce îi pot ajuta astăzi?.
Urmarea este că această întrebare nouă îți schimbă complet postura, vocea, privirea și felul în care te percep oamenii. Pentru că nu mai vorbește cineva care încearcă să obțină aprobarea publicului. Vorbește cineva care are ceva valoros de oferit.
Dacă simți că și tu ai acest tip de blocaj, înainte de următoarea prezentare, încearcă un exercițiu.
Nu-ţi pierde vremea şi energia cu: Oare voi vorbi bine?
Înlocuiește-o cu: Ce pot oferi suficient de valoros ca oamenii aceștia să ia cu ei atunci când pleacă acasă?
În acel moment, nu mai contează dacă ai un moment în care te cuprind emoțiile sau dacă uiți o propoziție sau dacă spui lucrurile un pic diferit față de cum ţi-ai propus inițial.
Să vorbești în public devine un mod în care poți dărui, iar asta schimbă totul.
La Speakers Net credem că adevăratul public speaking începe atunci când încetezi să cauți validare și începi să cauți contribuția.
Pentru că oamenii nu au nevoie de vorbitori perfecți.
Au nevoie de oameni autentici, care aleg să ofere din ceea ce au învățat și au trăit.
Dacă vrei să faci și tu asta, te invit să exersăm împreună.
Înscrie-te la cursul nostru de public speaking: Drumul spre scenă, în care nu studiezi public speaking. Îl practici.
Cu drag,
Cristina Bărănescu
Fondator Speakers Net
